Orice final de viaţă este tristul apus al unei călătorii

Scrisoarea Testament a Reginei Maria, emotionantul mesaj pentru poporul roman

Cu câțiva ani îninte de a-și da obștescul duh, regina Maria a scris o scrisoare care era adresată oamenilor pe care i-a iubit cel mai mult, cetățenilor României Mari: “Când veţi citi aceste rînduri, poporul meu, eu voi fi trecut pragul tăcerii eterne(..)Şi totuşi, pentru marea iubire pe care v-am dat-o chezăşie, doresc să vă vorbesc din nou… Am devenit a voastră, pentru bucurie şi pentru mîhnire. Cînd privesc în urmă, este greu să spun care a fost mai mare, bucuria sau mîhnirea. Eu cred că mai mare a fost bucuria, dar prea îndelungată a fost mîhnirea. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic pentru ultima dată mâinile pentru o binecuvântare…Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate… Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă am împărtășit-o atâția ani, al cărei vis strămoșesc l-am visat și eu și mi-a fost îngăduit să-l văd împlinit. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre alte națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută…Am credința că v-am priceput; n-am judecat, am iubit…Niciodată nu mi-au plăcut formele și formulele, nu prea luam uneori seamă la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul și am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăiește cum poate, nu cum ar dori…Dar când îți vei aminti de mine, Poporul meu, gândește-te ca la una care a îndrăgit viața și frumusețea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece. N-am nici o avuție să vă las; ceea ce cu atâta mărinimie mi-ați dăruit am cheltuit între voi; am înfrumusețat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase îți vor aminti de mine, atunci voi fi deplin răsplătită de dragostea ce ți-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez. (…)Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș lângă iubitul meu soț, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii pe care am clădit-o. În decursul unei lungi vieți, atâția au venit la inima mea încât moartă chiar aș dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria… Vreau să odihnesc acolo, în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea, eu nu vreau să fie un loc de jale, ci dimpotrivă, de pace și de farmec, cum a fost când eram în viață. Încredințez copiii mei inimii Poporului meu; fiind muritori, pot greși, dar inimile lor sunt calde, așa cum a fost a mea. Iubiți-i și fiți folositori unul altuia, căci așa trebuie să fie. Și acum, vă zic rămas bun pe veci. De-acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn. Dar mai presus de toate aminteste-ți, Poporul meu, că te-am iubit și te binecuvântez cu ultima mea suflare” .
Ecoul în istorie lăsat de regina Maria a fost cel mai bine creionat de ziarul American, The New York Time, care relata: “Nici o figură publică din România nu a fost mai patriotă decît această Regină de neam străin”. Tot același cotidian relata, că într-o biserică din Moscova, capitala Rusiei deja comuniste, s-a ținut o slujbă de pomenire a reginei, singurul omagiu adus vreodată vreunui monarh străin în toată era comunistă.

Lucrarea “Regina Maria” este disponibilă aici: Editura Librex

Cristian Mosneanu

Comentariu

ArabicChinese (Simplified)EnglishFrenchGermanHungarianItalianPortugueseRomanianRussianSpanishTurkish