Nascuta intr-o lume plina de tabuuri

Am fost un copil nascut intr-o lume plina de tabuuri. Astazi, la varsta de 39 de ani, imi place sa descopar teama care se ascunde in spatele fiecarui tabu. Nu vreau sa intelegeti gresit. Tratez cu respect tabu-ul in sine , incercand sa inteleg consideratiile persoanelor care l-au fundat si , de asemenea, conditiile in care acele tabuuri au devenit necesare.

Cu siguranta in spatele fiecarui tabu exista o poveste, un ceva ce la un moment dat a furnizat motivatiile crearii sale de o persoana sau un grup de persoane in vederea mentinerii unei anumite ordini. Ar putea fi vorba de o ordine considerata divina, cosmica  in timpuri ancestrale  sau de o ordine colectiva, la nivel de societate umana, in timpuri recente.  In cuvinte simple, fricile sunt inca o data protagonistele acestor scenarii bazate pe “Nu”, “Nu se poate”, “Nu se admite”, “Nu este permis”. O frica sau o forma de comoditate. Un mod de a mentine puterea asupra cuiva sau asupra a ceva, a unei situatii, de exemplu. Ar putea fi vorba de o forma de aroganta de a nu da raspunsuri sau de a le da pana la un anumit punct, mentinand polul de putere si arogandu-si dreptul de a inchide cu cheia o usa mentinuta deschisa doar unui numar restrans de oameni.

Crearea diferitelor sisteme cu multe necunoscute pentru cei mai multi dintre noi, impunerea lor ca fiind de ordine publica si de folos public doar in aparenta, dupa o atenta cercetare impotriva prea bine cunoscutului principiu “crede si nu cerceta”,  ma duc cu gandul la faptul ca de cercetat am inca mult.

Fiecare ordine sociala are desigur tabuurile ei. Uneori acestea iau nume diferite sau devin , pur si simplu legi, decise arbitrar de o mana de oameni care aparent reprezinta majoritatea comunitatii.

Este stiut ca oamenii se nasc cu o forma de constiinta , dar daca aceasta nu este cultivata prin studiu, informare si dezvoltarea unui proces de gandire logica s-ar putea sa avem o oarecare stagnare si sa ramanem undeva pe o treapta destul de indepartata pe scara evolutiei umane. In timp ce in viitorul foarte apropiat  japonezii vor calatori in capsule bazate pe electromagnetism, mici nave spatiale ce se ridica de la pamant la cativa metri inaltime, noi vom continua sa-l cautam pe Zalmoxis prin vreo pestera straveche din muntii nostri. In Turnul Shangai chinezii iti ofera in sistem 5d proiectul futuristic al capitalei lor, in timp ce noi cautam portile altor dimensiuni in spatiul nostru geografic. In timp ce natiunile lumii isi directioneaza capitalul pe linia noilor dezvoltari tehnologice, al cercetarii si studiului stiintific si polul de putere este impins in colturile cele mai nebanuite ale planetei, acolo unde stiam ca ar fi lumea a treia, iata ca la noi s-ar putea sa apara din neant vreun pasaj secret catre alta dimensiune unde tehnologia din alte sfere sa fie deja gata pentru noi. Si asta, evident,  fara sa depunem nici cel mai mic efort. Sau mai stii, vreo capacitate psihica superioara mediei mapamondului, s-ar putea sa ne rezolve instantaneu problemele pe care le avem in interiorul tarii. Intre studiu si cercetare mai bine alegem sa ramanem coplesiti de vreo previziune facuta de ” Baba Vanga” si ni se va urca la cap instantaneu previziunile faimosului mistic indian cu privire la viitorul stralucit al Romaniei in lume, in urmatorii ani. Asa ca satisfacuti pe deplin de potentialul nostru ca popor, decidem sa ne culcam pe o ureche.

Si daca ai ajuns aici si te-am suparat, ia-o de la capat ca sa vezi ca am precizat din start ca “Tratez cu respect tabu-ul in sine , incercand sa inteleg consideratiile persoanelor care l-au fundat si , de asemenea, conditiile in care acele tabuuri au devenit necesare.”

Camelia Jumatate

 

Comentariu

ArabicChinese (Simplified)EnglishFrenchGermanHungarianItalianPortugueseRomanianRussianSpanishTurkish