Limba Română, prima mea iubire

Cu toții iubim ceva, sau pe cineva, ne îndrăgostim perpetuu de chipuri sau imagini, dar prima dragoste va dăinui dincolo de noi. Nu vom uita niciodată, prin cuvintele rostite, primul Te Iubesc, prima bucurie, pentru că limba pe care o vorbim ni le reamintește întruna!
Marea mea dragoste e Limba română- limba în care gândesc și simt, modul meu de a exista. Fără aceasta, m-as simți schilodită, o parte a sufletului meu ar muri, pentru că numai în limba mea îmi pot spune deznadejdile și fricile, doar astfel bucuriile mele prind glas.

Un mare om de cultură, Octavian Paler, spunea: ,, Orice om are o patrie, restul sunt țări ”. Patria mea este Limba română. Chiar dacă uneori mă întristează ce se întâmplă în România, datorită limbii mele de cristal, nu pot să nu-mi iubesc patria, pentru că nu pot uita limba română. Este parte din ființa mea, e modul meu de a fi.
Oriunde am fi în lume, prin limba română suntem mereu acasă, pentru că doar în limba română știm ce înseamnă DOR, pentru că numai astfel ne întoarcem în trecut,către rădăcinile mitice ale poporului nostru. Ne place sau nu România de azi, e cu totul altceva. Sigur nu ne încântă prea mult situația economică, politică și socială, însă România mea e o geografie mitică, e Limba Română, locul natal…o simt și face parte din mine oriunde în lume, oricând. Nu este o alegere, e un dat. Așa ne-a fost ursit- să fim români și să simțim românește.
Nichita Stănescu spunea cândva: ,, A vorbi despre limba română este ca o duminică ”. …aș merge mai departe și aș spune că limba română e sărbătoarea veșnică a sufletului nostru….fără Ea, suntem niște oameni incompleti, rupți de modul nostru natural de a fi.
În ultima vreme s-a creat o prăpastie între românii din Diaspora și cei de acasă…a apărut o diferență de mentalitate, însă printr-un joc al imaginației totul ar dispărea. De ce? Vorbim și simțim în aceeași limbă, existența noastră ca popor e definită de apariția și continuitatea limbii române. Chiar dacă ați părăsit orașul, ori satul natal și v-ați mutat în altă zonă, tot locul de baștină rămâne. E același lucru…fie că am plecat din România, sau nu, tot români suntem, pentru că în limba română am deschis ochii prima dată în viață și tot în limba română am învățat să ne formăm, ca oameni. Alte culturi ne-au cizelat, poate, dar temelia, tot cultura și limba română, a fost.
Păstrați Limba română curată, asemeni sufletului, vorbiți frumos si corect, pentru că e parte din voi. Nu întrebați de ce trebuie…e simplu- oare de ce trebuie să existăm și să gândim? De ce ne exprimăm durerea și bucuria? Pentru că suntem oameni? Or, dacă suntem români, cel mai bine și frumos facem acestea în dulcele grai românesc. Pentru toate acestea îți mulțumesc, Limba română!

Valentina Popa

Comentariu

ArabicChinese (Simplified)EnglishFrenchGermanHungarianItalianPortugueseRomanianRussianSpanishTurkish