Orasul Buzau – Romania

Buzău este municipiul de reședință al județului cu același nume, din regiunea Muntenia, România. Având 115.494 de locuitori la recensământul din 2011, este al optsprezecelea oraș ca populație din România. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Orasul face parte din judetul Buzău, județ situat în sud-estul României. Se învecinează la nord-vest cu județele Brașov și Covasna, la vest cu Prahova, la sud cu Ialomița, la est cu Brăila, și la nord-est cu Vrancea. Municipiul Buzău este situat în zona centrală a județului, la 100 km de București, în sud-estul României, și ocupă o suprafață totală de 81,3 km². Municipiul se află la cotul Subcarpaților de Curbură, la confluența drumurilor între trei mari provincii românești: Muntenia, Transilvania și Moldova. Râul Buzău, pe al cărui mal drept se află, formează limita nordică a orașului. Forma orașului este alungită, orașul fiind mai mare de-a lungul râului. Buzăul ocupă altitudini de la 101 metri în nord-vest, în apropierea dealurilor până la 88 metri în apropierea râului, media fiind de 95 de metri (cât este și altitudinea în centrul orașului, în piața Dacia). Astfel, Buzău este un oraș aflat într-un relief plat, cu o diferență de altitudine de 10 metri de-a lungul unei linii de 4 km.

Orasul Buzău a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu. Activitățile economice principale din oraș în epoca medievală au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei perioade de distrugeri succesive în secolele XVII– XVIII, economia Buzăului a căpătat și o importantă componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ. În această perioadă a fost construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat parcul Crâng, principala zonă verde și, tot atunci, Buzău a devenit un important nod feroviar. În perioada comunistă, orașul s-a extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte funcționează și astăzi, în contextul trecerii la o economie de piață.

În domeniul cultural, în Buzău nu funcționează universități, ci doar centre de învățământ la distanță ale instituțiilor de învățământ superior din centrele universitare din regiune. Învățământul preuniversitar este reprezentat de două colegii naționale — „B. P. Hasdeu” (la care a studiat laureatul premiului Nobel George Emil Palade) și „Mihai Eminescu”. În oraș funcționează biblioteca județeană „Vasile Voiculescu” și Muzeul Județean Buzău care administrează și o colecție de chihlimbar la Colți, casa memorială Vasile Voiculescu din Pârscov și o colecție de etnografie și artă populară specifică regiunii.

În domeniul sportului, la Buzău există patinoarul Ice Magic, Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” (unde joacă echipa locală feminină de handbal HCM, dar și alte echipe angrenate în competiții internaționale) având alături un bazin olimpic, și Stadionul Municipal unde a activat în trecut echipa de fotbal FC Gloria.

Denumirea orașului provine de la cea a râului pe al cărui mal se află. La rândul său, acesta este menționat cu numele de Μουσεος (Mouseos) într-un document în limba greacă din anul 376 e.n., ce făcea referire la martiriul lui Sava Gotul. Pornind de la această denumire, istoricul Vasile Pârvan considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcrisă greșit în greacă (Μπ se pronunță B, iar textul antic a omis litera π). El a emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac Buzes, la care s-a adăugat sufixul -eu, formă a vechiului -aios (greco-latin).

 

Comentariu

Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În secolul IV, goții, care ocupau și spațiul buzoian, sunt alungați de aici de huni.

În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.

Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând simbolul păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.

Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, care a devenit centru industrial și nod feroviar. În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist.

 

 

 

Comentariu

În municipiul Buzău există opt monumente istorice de arhitectură de interes național: ansamblul bisericii „Nașterea Maicii Domnului” (denumită popular biserica Greci, sau biserica Neguțători, datând de la 1649), format din biserica propriu-zisă și turnul-clopotniță; clădirea Tribunalului (secolul al XX-lea); biserica „Buna Vestire” a fostei mănăstiri a Banului (secolul al XVI-lea); ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Broșteni, datând din 1709 (cu biserica și clopotnița ridicată în 1914); ansamblul Episcopiei Buzăului, cuprinzând biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1649), paraclisul (1841), palatul episcopal (secolul al XVII-lea), seminarul vechi (1838), cancelaria (secolul al XIX-lea), turnul-clopotniță și zidul de incintă (secolul al XVIII-lea); Casa Vergu-Mănăilă (secolul al XVIII-lea, azi Colecția de etnografie și artă populară a Muzeului Județean Buzău); biblioteca județeană „Vasile Voiculescu” (1914); și Palatul Comunal (1899–1903, sediul Primăriei).

În rest, un monument de for public și douăsprezece monumente memoriale sau funerare sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Între ele se numără ansamblul străzii Cuza Vodă (secolul al XIX-lea) din centrul istoric al orașului, Parcul Crâng, Vila Albatros a lui Alexandru Marghiloman cu parcul său, templul evreiesc, clădirile liceelor B.P. Hasdeu și Mihai Eminescu, casa în care a locuit Hortensia Papadat-Bengescu și câteva monumente funerare din cimitirul Dumbrava, între care și replica statuii „Rugăciune” realizate de Constantin Brâncuși.

Alte curiozitati si obiective turistice

Situat in sud-estul României, acest județ se întinde pe aproape întreg bazinul hidrografic al râului Buzău și reunește armonios trei forme de relief: munți la nord, câmpii la sud și in rest zonă de dealuri subcarpatice. Reședința administrativă a județului este Municipiul Buzău. Configurația geografica, varietatea peisajului și multitudinea de râuri au creat condiții propice pentru așezările omenești și continuitatea acestora de-a lungul timpurilor. Peisajele variate in special în zona de munte și deal, cât și elementele populare, etnografice și istorice oferă o atracție specială pentru turiști. Munții Buzăului și Vrancei situați în partea nordică a județului, acoperiți de păduri seculare și pajiști largi cu fauna bogată sunt puncte de interes pentru turiștiii care vin aici la odihnă cât și pentru pescari și vânători. Munții Buzău sunt alcătuiti din cinci masive – Penteleu fiind cel mai mare și cel mai inalt (1772 m deasupra nivelului mării). Siriu (1659 m altitudine) este ușor de urcat și mult mai atractiv datorită peisajelor pitorești. Aici se gasește lacul Vulturilor numit și Lacul Fără Fund, format in perioada periglaciară și care este un fenomen impresionant la aceasta altitudine. Zona de deal cunoscută sub numele de subcarpații Buzăului, are altitudini cuprinse intre 400–800 m și este acoperită de podgorii. Podgoria Dealul Mare este cea mai cunoscută. În aceasta zonă se întalnește un fenomen unic, Vulcanii Noroioși de la Dealurile Pâclelor. Pe Valea Slănicului, lângă Lopătari, la o altitudine de 700m, se întalnește alt fenomen numit focurile vii, acestea fiind flăcări albastre care ard în crăpăturile solului. Lacurile județului Buzău sunt un punct de atractie turistică: Joseni, Polociori acestea fiind situate în Valea Grăbicina; Melediu la Odaștie; Lacurile Amara si Balta Albă sunt cunoscute pentru noroiul terapeutic. Pentru tratament turiștii își pot petrece vacanțele în stațiunea [Sărata-Monteoru](ape minerale pentru reumatism),unica stațiune balneară a județului Buzău, întemeiată de marele magnat Grigore MONTEORU în anul 1895,la Fisici și Siriu. Monumentele culturale, arhitecturale și istorice sunt: Câmpul Roman din satul Pietroasele, Biblioateca Vasile Voiculescu fondată în 1893, Muzeul Chihlimbarului din Colți, tabăra de vară de Sculptură în aer liber de la Măgura, cu peste 256 sculpturi de piatră realizate în 16 editii. Se mai gasesc : Palatul Comunal construit între 1899-1903 și acum adăpostind primaria Buzăului, Catedrala Epicopală construită în 1649, Seminarul Teologic, construit în 1838, Tribunalul construit în 1911-1912; Muzeul Județului Buzău, adapostit în localul Școlii normale de fete construite în anul 1920 prin grija Doctorului Constantin Angelescu,marele reformator al învățământului românesc, Dumbrava care adapostește bustul lui Petre Stănescu realiazat de Constantin Brâncuși. O importantă pagina de istorie a acestui județ o reprezintă descoperirea tezaurului Cloșca cu Puii de Aur sau Tezaurul de la Pietroasele în 1837 pe dealul Istrița.La acestea se adaugă Mina de petrol din stațiunea Sărata Monteoru aflată încă în activitate și prin aceasta fiind unică în Europa și chiar în lume.

De amintit: Tabăra de sculptura în aer liber de la Măgura – comuna Tisău;
Colecția muzeală Colți – comuna Colți; Platoul Meledic – comuna Mânzălești; Dealul cu Lilieci Cernătești – comuna Cernătești; Focul viu – comuna Lopătari; Piatra Albă La Grunj – comuna Cernătești; Casa memorială Vasile Voiculescu – comuna Pârscov; Blocurile de calcar de la Bădila – comuna Viperești; Mânăstirea Ciolanu – comuna Tisău; Mănăstirea Rătești – comuna Berca; Stațiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru – comuna Merei; Masivul Penteleu și Masivul Siriu – Lacul Vulturilor (Masivul Siriu); Lacurile Amara și Balta Albă. Locuințele rupestre – sat Nucu, comuna Bozioru, Trovanții

Comentariu

În perioada medievală și timpuriu-modernă, buzoienii care s-au remarcat în cultura românească au provenit din cercurile bisericești, un exemplu fiind episcopul Mitrofan, care a adus prima tiparniță la episcopia Buzăului și a tipărit biblia de la Buzău în 1691, în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Mitrofan, el însuși meșter tipograf, a avut o activitate prolifică în domeniul publicațiilor bisericești. Pe lângă episcopia Buzăului a funcționat o școală de pictori de icoane și de muraliști pentru biserici, la care a studiat pictorul Gheorghe Tattarescu în ucenicia sa petrecută pe lângă unchiul său, Nicolae Teodorescu.

Secolul al XIX-lea a fost unul al renașterii vieții culturale în Țara Românească, dar și în Buzău. Primul poet buzoian remarcat la nivel național a fost tânărul ofițer Vasile Cârlova, fiul fostului ispravnic al Buzăului, Ioniță Cârlova. Cârlova a murit la 22 de ani, după ce publicase cinci poezii. În 1868 s-a deschis prima librărie la Buzău, a lui Al. Georgescu, iar în 1873 a luat ființă noua tipografie „Alexandru Georgescu”, prima tipografie laică, deschizând drumul publicisticii buzoiene. Tot în 1873, Basil Iorgulescu a înființat Biblioteca Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (Colegiul Național “B.P. Hasdeu”), iar în 1893 Biblioteca Publică Carol I în noul local al gimnaziului. În 1895, s-a constituit prima colecție publică de piese arheologice, antropologice și istorice într-o sală a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”.

La Buzău a locuit spre sfârșitul secolului al XIX-lea Ion Luca Caragiale, care a închiriat un restaurant în apropierea gării în 1894, unde a petrecut un an. La liceul „Alexandru Hâjdeu” din oraș și-a făcut studiile liceale George Emil Palade, care avea apoi să devină un renumit biolog și laureat al premiului Nobel după plecarea sa în Statele Unite ale Americii imediat după al Doilea Război Mondial. Constantin Brâncuși a locuit și el în oraș în vara lui 1914, după ce Eliza Seceleanu, văduva unui tânăr boier local, l-a angajat să-i realizeze două sculpturi: Rugăciune și bustul lui Petre Stănescu, răposatul ei soț, pe care le-a amplasat în cimitirul Dumbrava.

Originar din regiunea Buzăului, medicul și scriitorul Vasile Voiculescu a devenit cunoscut pentru proza sa fantastică, dar și pentru sonetele de inspirație shakespeariană. După ce a început studiile secundare la același liceu „Alexandru Hâjdeu”, Voiculescu a plecat la București, unde a studiat la școala Sfântul Sava, unde s-a împrietenit cu un alt concitadin al său, George Ciprian, viitor dramaturg și autor al unor piese de teatru absurd. În același an cu Voiculescu, la Buzău se născuse Pamfil Șeicaru, care a devenit un influent jurnalist interbelic;atât Voiculescu, cât și Șeicaru au fost condamnați de regimul comunist instaurat după al Doilea Război Mondial; Voiculescu a petrecut, la o vârstă înaintată, 4 ani în închisorile comuniste, iar Șeicaru, condamnat la moarte în contumacie, s-a refugiat în Europa Occidentală.

Tot în perioada interbelică, s-a remarcat și artista buzoiancă Margareta Sterian (pictoriță, scriitoare și traducătoare de limba engleză); reprezentantă a micii comunități evreiești, Sterian s-a remarcat atât în perioada interbelică, cât și în cea comunistă, într-un domeniu neafectat de cenzură, deși a fost marginalizată în perioada stalinistă, în care era promovat proletcultismul în artă.

În perioada comunistă, muzica ușoară era încurajată de autoritățile regimului și la Buzău, și școala de artă, înființată în 1957, a produs artiști ca Laurențiu Cazan și Mihaela Runceanu, a cărei moarte violentă în plină carieră în 1989 a șocat opinia publică a vremii.

Tot în perioada comunistă a activat și criticul literar Laurențiu Ulici, și el originar din Buzău. Într-o perioadă în care creația literară din România era supusă unei grele cenzuri, Ulici urmărea scriitori debutanți și le recenza lucrările. După spusele lui Cristian Teodorescu, Ulici nu se opunea fățiș regimului, dar încerca să încurajeze la debutanții pe care îi urmărea tendințe antitotalitare, „făcând din aceasta o chestiune estetică”. Ulici a activat și în politică după 1990, fiind membru al Partidului Alianța Civică până la moartea sa în 2000. Tot în domeniul criticii de artă s-a remarcat un alt buzoian, George Banu, critic de teatru de anvergură internațională, stabilit la Paris. Ziaristul Adelin Petrișor s-a remarcat prin reportajele sale din numeroase zone de conflict.

Comentariu

Pubblicato in - ROMANIA, Buzau, Buzau Judet, Judete Romania e Localitati Romania

SPONSOR in Buzau

Restaurant Hotel BuzauActivitati BuzauActivitati Buzau Activitati Buzau Activitati Buzau Activitati Buzau Activitati BuzauActivitati BuzauActivitati Buzau Activitati Buzau Activitati Buzau Activitati BuzauActivitati BuzauActivitati Buzau Activitati Buzau Activitati Buzau